Sistemele energetice japoneze
de Frans Stiene & Bronwen Stiene
Editat de Maril Blanchard
În cadrul ȋnvăţăturilor japoneze se vorbește despre puncte de concentrare energetică (seishin suchu ichi) aflate ȋn corpul fizic. Cel mai important și mai cunoscut este hara, care se află la o distanţă de aproximativ trei degete sub ombilic. Tradus adesea ca și abdomen, centru, sau minte, hara este considerată o poartă către realizarea potenţialului maxim sau a naturii noastre adevărate.
Ar trebui notat faptul că hara este uneori numită tanden (punctul de sub ombilic) sau seika tanden (zona stomacului). Şi, ȋn funcţie de tradiţie, pot exista mai mult de un punct de concentrare energetică. De exemplu, ȋn unele tradiţii ezoterice japoneze, există trei tanden-uri:
Tanden-ul inferior (ka tanden), situat sub ombilic
Tanden-ul de mijloc (chu tanden) situat ȋn centrul pieptului
Tanden-ul superior (sho tanden) situat ȋn zona frunţii
Noi numim acești trei centri Cele Trei Diamante.
În alte tradiţii japoneze, palma mâinii, limba și inima sunt punctele de concentrare energetică. În Mikkyo (ȋnvăţături secrete), există cinci puncte de concentrare energetică, care sunt prezentate aici ȋn ordinea lor tradiţională: inimă, frunte, gât, creștet și abdomen. În goma (ritualul focului), sunt 19 puncte de concentrare energetică.
În ciuda numărului variabil și a denumirilor diferite date punctelor de concentrare energetică, multe arte tradiţionale japoneze (judo și ikebana) la fel ca și majoritatea ȋnvăţăturilor spirituale japoneze includ practici destinate să stimuleze energia (ki) din aceste puncte. De exemplu, ȋn Shugendo, cele trei puncte de concentrare energetică din tanden-ul inferior, tanden-ul central și tanden-ul superior sunt folosite ȋn practica cascadei (Takishugyo). În meditaţia Esenta Lotusului din tradiţia Tendai, un practician stropește cu apă cele trei puncte de concentrare energetică de la cap, inimă și abdomen; aceste puncte de concentrare reprezintă dharma, lotus și vajya. Şi, ȋn sistemul de Reiki traditional, punctele de concentrare energetică din zona abdomenului (pământ) și cap (cer) sunt unite precum o inimă (uniune).
Pe lângă punctele de concentrare energetică, există canale energetice (keiraku), care sunt traduse adesea ȋn engleză ca și meridiane. Totuși, kei ȋnseamnă să treci prin, ȋn timp ce raku ȋnseamnă reţea. Astfel, o traducere mai corectă și mai profundă pentru keiraku este o reţea de poteci. Imaginaţi-vă o pânză de păianjen. Ce se ȋntâmplă atunci când atingi doar un fir din pânză? Toată pânza vibrează. Acesta este principiul care stă la baza keiraku – dacă stimulezi oricare dintre punctele de concentrare energetică sau canale atunci vei influenţa toate punctele și canalele.
Așa cum am menţionat mai sus, practicile spirituale japoneze au fost concepute să stimuleze ki-ul din diversele puncte de concentrare energetică. Keiraku amplifică efectul acestui ki stimulat, făcându-l să rezoneze prin tine. Prin intermediul practicilor tradiţionale – precum respiraţia, vizualizarea, simbolurile, mantrele și așa mai departe – ȋţi stimulezi energia, care la rândul ei eliberează orice blocaje din punctele energetice sau canale. Odată ce punctele energetice și canalele sunt eliberate, ȋţi poţi manifesta adevărata natură (Jp. Honrainomenboku).
Traducere: Paula Ramasescu
Mai multe aplicatii practice si informatii despre sistemul Usui Reiki Ryoho (in linia lui Hawayo Takata) gasiti in cartea “Reiki, o metoda practica”, la care ajungeti dand click aici.
A aparut si “Reiki – o Energie a Echilibrului”, antologie Reiki la care si-au adus contributia 14 Profesori Reiki (Anglia, Australia, Canada, Germania, Grecia, Israel, Olanda, Romania, USA) O gasiti dand click aici.
