Forma si libertate

partea 3

 

Un interviu cu Paul David Mitchell (unul dintre Maestrii Initiati de Takata)

(mai 2002)

 

 

Realizat de Oliver Klatt

 

Oliver Klatt: Ca mare maestru al sistemului Usui Shiki Ryoho te ingrijesti de forma sistemului de vindecare Reiki – Usui Shiki Ryoho. Cum ai defini aceasta forma? De ce crezi ca este necesar sa avem o forma in care sa practicam si sa predam Reiki? Nu esti de acord ca, intr-un fel, Reiki funcţioneaza fara sa aiba nevoie de o forma, doar prin intermediul palmelor?

 

Paul Mitchell: Suntem cu toţii supusi si in acelasi timp afectaţi de curgerea timpului, la care ne uitam inapoi si il denumim istorie. Aceasta intrebare despre ce definesc eu ca forma a Usui Shiki Ryoho este rezultatul acestei miscari pe axa istoriei.

Cand am invaţat Reiki de la doamna Takata, forma nu era definita, practica era transmisa nestructurat, un eveniment care avea loc la mai multe nivele. Cand am fost iniţiat ca maestru si imputernicit sa predau, din nou, era doar o practica spirituala transmisa de la un individ la altul. Stiam ca mi-a fost predat un sistem de vindecare cu energie Reiki si eram vag constient ca sistemul implica o forma.

Pe parcursul timpului, alţii s-au simţit liberi sa faca schimbari in sistem si, implicit, in forma acestuia. Rezultatul a fost o cerinţa de a defini ceea ce mi-a fost transmis in original de catre doamna Hawayo Takata, forma cunoscuta ca Usui Shiki Ryoho. (O menţionez pe doamna Takata des. Aceasta se intampla deoarece cunosc, ca fapt istoric, ca Reiki a fost raspandit in lume incepand de la dumneaei.)

Procesul de definire a fost exprimat in cuvinte prin practica pe care am primit-o. Prin concentrarea asupra a ceea ce am primit am putut vedea ca exista noua elemente ale acestei forme: tratament, simboluri, iniţiere, istoric, linie spirituala,  tradiţie orala, forma de predare, bani, precepte.

De ce avem nevoie de o forma? As merge direct la o explicaţie filosofica. Exista un univers absolut si unul relativ. In universul absolut, forma este irelevanta. Forma apare din universul absolut si atunci universul relativ este creat. In unitatea absoluta nu exista nicio relaţie, forma si relativul creeaza/permit relaţionarea. Sa luam, spre exemplu, experienţa umana sau experienţa de a fi uman. Fara forma corpului fizic pentru a fi patruns de spirit, nu exista umanitate. In consecinţa, la un anumit nivel, forma este necesara la nivel absolut.

Apoi, exista contextul. Cele noua elemente ale formei creeaza o tapiserie, un context pentru aceasta arta a vindecarii care consider ca da nastere aspectelor acestei practici: arta vindecarii, dezvoltarea personala, disciplina spirituala si ordinea mistica. A face un tratament complet asa cum am invaţat creeaza un context pentru vindecare pe care nu il vad atunci cand pur si simplu imi pun mainile pe pacient si las Reiki sa curga. Aceasta nu inseamna neaparat ca atunci cand punem mainile pe o persoana energia Reiki nu lucreaza, dar gasesc acest criteriu, acest concept de a lucra, atat de plat si aproape lipsit de sens. A pune mainile pe o persoana intotdeauna lucreaza in sensul ca ceva se intampla, se petrece un transfer de energie.

Mi se pare greu de exprimat ceea ce vreau sa spun aici. Elementele formei creeaza o dinamica, o formula pe care o simt ca fiind bogata, adanca si multifaţetata. O analogie simpla este cea a unei reţete: combina anumite elemente intr-o anumita proporţie si vei obţine un rezultat predictibil. Schimba reţeta sau gandeste-te la anumite elemente ca fiind irelevante si tot s-ar putea sa obţii ceva. O intrebare pe care mi-ar placea sa o iau in considerare: In ce as dori sa ma incred? In vasta experienţa a invaţatorilor mei sau in propria creativitate sau fantezie?

 

Oliver Klatt: Nu crezi ca ar trebui sa fie ceva intermediar, intre cele doua? Sau dincolo de acestea? Pentru mine, nu este o problema de genul: fie.. ori… Personal, de asemenea, ma incred in vasta ta experienţa ca profesor, care ma ghideaza, si, in aceeasi masura si in propria mea experienţa care creste cu trecerea anilor de practica Reiki si de predare. De asemenea, am incredere in propria mea creativitate, care isi are originea in conexiunea cu ceea ce as denumi Sinele meu launtric, care ma ajuta sa fac faţa unor situaţii in contextul mai larg al formei in care practic Usui Shiki Ryoho. Ce parere ai despre aceasta?

 

Paul Mitchell: Este o intrebare complicata si dificila pentru ca din nou ne conduce catre filosofia vieţii si viziunea asupra lumii, intrebari fundamentale despre cum funcţioneaza lucrurile in realitate. Pentru mine are legatura cu delimitarile potrivite, autoritatea, dimensiunea si definiţia libertaţii. In modul acesta o inţeleg. Din nou, aceasta practica este ceea am primit si transmit mai departe. Nu sunt autorul sau creatorul ei. Acest fapt defineste limitele in cadrul carora imi pot folosi creativitatea. Acum, fiecare dintre noi trebuie sa-si integreze practica, sa si-o asume ca pe ceva propriu. Este un proces natural.

 

Un bun prieten mi-a povestit ca intr-un anumit trib american, samanii au un anumit grad de libertate in practica lor personala, dar in momentul in care formeaza un elev saman, modul in care le transmit invaţatura este acelasi. Rezultatul este ca exista libertate in practica, insa disciplina in transmiterea cunostinţelor, iar darul sau arta sunt conservate de-a lungul generaţiilor. Cred ca trebuie sa ne intoarcem la conceptul de libertate asa cum este definit in culturile moderne si democratice. Dreptul de a fi creativ pare sa fie scopul final. Obedienţa si disciplina au devenit cuvinte nedorite. Ceea ce am pierdut este abilitatea de a acţiona pentru generaţiile viitoare. Sa ne imaginam ca am trai dupa un alt concept amerindian: sa iei decizii spre binele a 7 generaţii viitoare. Este dificil sa privim dincolo de ceea ce pare bun pentru noi in acest moment. A existat aceasta idee ca Dr. Usui a redescoperit aceasta practica ce fusese uitata. Cum sunt lucrurile pe care le-am uitat? Cred ca ne-ar fi de folos daca am avea autodisciplina de a cerceta care sunt costurile, ceea ce pierdem in momentul in care ne simţim inspiraţi de propria creativitate si aducem schimbari asupra a ceea ce am primit.

 

Imi place scena din filmul Jurrasic Park in care Malcolm ii spune creatorului parcului ca ceea ce a facut este foarte periculos pentru ca a folosit experienţa predecesorilor sai, fara a experimenta disciplina celor care au transmis cunostinţele si, de aceea, ii lipseste abilitatea si maturitatea de a le utiliza. Cred ca aceasta este o observaţie foarte interesanta. Nu este o problema despre libertate si creativitate, altul este locul acestora. Este o problema despre graniţe si limitari. Limitari este, de asemenea perceput ca un cuvant de evitat. Adesea noi pierdem din vedere paradoxul libertaţii, care consta in a acţiona in cadrul limitelor disciplinei si atunci libertatea absoluta este atinsa. Aceasta este o caracteristica a tuturor practicilor care au rezistat in timp.

Nu am un raspuns aici, dar cred ca mare parte din ceea ce este bun si esenţial  poate fi sacrificat in numele libertaţii. Cum putem afla echilibrul? Daca am stii raspunsul am trai intr-o lume cu totul diferita.

 

 

Traducerea din engleza in romana: Adriana si Bogdan Duculescu

Multumesc Maestrului Reiki Oliver Klatt pentru permisiunea de a traduce si publica acest intreviu. Site-ul sau personal este http://www.einfach-nur-reiki.de/

Versiunea in engleza a articolului o gasiti aici:  http://www.einfach-nur-reiki.de/reiki/form-and-freedom.shtml

 

 

 

Pentru cursuri Reiki Traditional (Usui Reiki Ryoho) in Bucuresti si in tara ne puteti contacta la:

cursuri@reiki.com.ro si 0744.236.205